https://www.facebook.com/timisoara-adventure.club

Nu prea am mai avut timp sa scriu aici…

Noroi la Bencec in padure…

10259967_635705429846315_7293863401768821337_n10363685_635703609846497_6497027390324653726_n10349205_635704189846439_4352163261250333359_n10391366_636564956427029_4807502729891945490_n10301049_635902533159938_7500695910306521239_n10273998_635715326511992_1161245415406997279_n

Iceland oct.2013

Salut,

Numele meu este Buran Dragos Razvan, sunt din Timisoara si ma consider un pasionat al motociclismului de cursa lunga, deci asa s-a nascut si ideea traseului Timisoara – Reykjavik.

Plecarea a fost din Timisoara pe la sfarsitul lunii septembrie pana in Germania, iar in prima seara am ramas la un prieten. Prima etapa, autostrada pe care deja o facusem de mai multe ori. Am avut parte de soare ceea ce a fost destul de bine. Din Germania pana in Olanda tot autostrada si in urmatoarea zi. Aici a inceput sa se faca putin mai rece dar a fost bine, de fapt era o trecere de la temperatura normala pentru aceasta perioada la o temperatura mai scazuta,cu care trebuia sa ma obisnuiesc pentru urmatoarele doua saptamani. Din Olanda in Danemarka a fost bine dar plictisitor… autostrada dreapta, putin vant si zero forme de relief. Aici am ramas la o familie de prieteni doua zile. De ce doua, pentru ca am vrut sa am o marja de o zi in plus, dat fiind faptul ca aveam deja prenotat biletul de vapor, deci mai bine o zi in plus pentru siguranta…

Baekmarksbro, dimineata 18 septembrie,- imi iau ramas bun de la familia la care am stat si ma indrept de aceasta data evitand autostrada, catre Hirtshals, de unde trebuie sa ma imbarc. Ajung in port, alimentez si caut docul la care se afla vaporul ce urma sa ma treaca o buna parte din Oceanul Atlantic, inspre Islanda. Inbarcarea se face repede si surprinzator de simplu. Iata-ma inbarcat, leg motocicleta bine, ma asigur ca nu se misca nici daca vor fi valuri mari, imi iau doar sacul de dormit si cateva ciocolate si plec sa imi caut patul in care imi voi petrece urmatoarele trei nopti…

Vaporul face trei zile pana in Seydisfjordur,trecand pe langa Insulele Shetland pana in Torshavn, capitala Insulelor Faroe. Aici, ai la dispozitie aproape o zi sa vizitezi orasul sau de ce nu chiar si insulele…Orasul este foarte frumos si linistit, cu cladiri in marea majoritate din lemn si pline de verdeata….Peisajul deja schimbat, impreuna cu conditiile meteo m-au facut sa imi dau seama ca sunt din ce in ce mai aproape de Islanda.

Seydisfjordur, ora noua dimineata – cobor de pe vapor si dupa ce trec de vama, unde sunt intrebat de ce am ales aceasta perioada a anului pentru un astfel de traseu si mi se lipeste pe motocicleta un fel de stiker cu data intrarii in tara,… … sunt gata de drum.

Prima impresie, foarte placuta. Soare si nu prea frig, patru grade plus. Incep urcarea spre Egilsstadir pe serpentinele ce serpuiau prin peisajul acoperit partial de prima zapada. De aici decid sa urc inspre Nordul insulei. Soarele si o adiere de vant, drumul perfect si zero trafic, ma fac sa ma simt asa de liber incat nici nu stiu cum am facut primi kilometri…

Da,.. primii kilometri in Islanda….,  Dupa aproape douazeci, treizeci de kilometri inspre nordul insulei pe care i-am facut pe soseaua 1, la intersectia cu Vopnafordur  decid ca a sosit momentul sa ma despart de strada principala si de altfel unica care inconjoara insula si  care este practicabila intr-o proportie mare pentru motociclete in aceasta perioada si sa imi continui turul insulei pe drumurile cele mai apropiate de coasta si de ocean in acelasi timp…( 85 ). De aici lucrurile aveau sa se schimbe si salbaticia si pustiul aveau sa-si puna amprenta peste tot ce ma inconjura. Mergand pe soseaua care cobora inspre fiord si care avea sa se tranforme in drum de balast compactat, iar mai apoi in drum de nisip si pietris, am inteles ca etapa pe care mi-am propus sa o fac se va scurta cu mult. Un platou de piatra gri acoperita partial de zapada care cobora lin inspre ocean, cu rauri si mici cascade, ma indeamna sa ma opresc si sa savurez putin din acest peisaj in timp ce imi pregateam ceva de mancare… asta ca sa fiu in forma, pentru ceea ce urma, si sa am puterea necesara sa tin motocicleta care era deja destul de grea in echilibru pe aceste drumuri..:smile: Ajung pe coasta, si de aici pentru sute de kilometri ma despart de valurile spumoase ale oceanului, doar cativa metri. Vantul sufla cu putere, si, desi am parte soare, incepe sa fie dificil sa inaintez datorita starii proaste a drumului. Nisip si iar nisip, nu trece nimeni si nu dau de nici o asezare pentru o perioada destul de lunga de timp. Parcurg tot mai mult si mai incet distantele dintre punctele fixate in orizontul ce se deschidea in fata mea, parte din cauza drumului, parte din dorinta de a fotografia totul desi asta nu se poate, daca vrei sa ajungi undeva… Ma minunez de peisaj si ma intreb cum este posibil ca cineva sa doreasca sa locuiasca aici, nu ca ar fi multe asezari, asa cum am mai spus… Ajung in Porshofn unde alimentez si imi pregatesc echipamentul de ploaie, se innoreaza si cerul devine gri intunecos, parca s-a intors totul cu capul in jos. Soarele care se apropia de apus, caramiziu rosiatic, pana nu mai demult, a facut un schimb cu griul de culoarea pietrelor ce ma inconjutau. Incepe sa ploua marunt si desi nu era frig o senzatie de disconfort se instalase incet, incet. Drumul devine din ce in ce mai inpracticabil si cu greu mai reusesc sa tin echilibrul motocicletei, o chestiune care devenise deja prioritara in acele conditii. Daca cadeam nu trecea nimeni sa ma ajute sa ma ridic, cine poate sti pentru cat timp. Dupa multe ore, oboseala isi spunea cuvantul si parca cineva intelesese acest lucru, pentru ca atunci cand eram pe punctul de a ma opri si de a campa, intalnesc ca din senin o doamna mai in varsta ce avea sa imi spuna unul dintre lucrurile ce s-au dovedit ca fiind dintre cele mai importante pentru motociclistii veniti in aceasta parte a lumii,.. si anume,.. ca peste vreo cinci kilometri este sosea. Ura, ura… am reusit fara sa cad, desi foarte greu un ultimii kilometri de nisip care musteau sub ploaia marunta…  Gata, ma opresc si incep sa montez cortul intr-un fel de padurice, daca as putea sa o numesc asa, dat fiind faptul ca in Islanda nu prea exista vegetatie;.. ploua, si asta imi ingreuneaza sarcina mai ales atunci cand trebuie sa imi pregatesc cina….:(Macar nu e frig”, imi spuneam,.. in timp ce rupt de oboseala, adorm…


islanda

islanda

islanda

Islanda oct. 2013.

O insula si tara interesanta…

Islanda....

strategica cu motoru…

Intrarea este prin localitatea Ciungetu, jud. Valcea si urca pana pe creasta pe unde continua spre Petrosani… Mai exact numele este Strategica si se inteapa dupa cateva ore de culme in Transalpina…

strategica

strategica

strategica

dimineata la hamac...

Primele idei de locuinte…

Cam asa arata o plaja in drum spre Bonifacio, plina de crengi si de butuci asa de mari incat nu cred ca doar o ploicica i-a adus pana la marginea marii… Aici se pare ca natura a avut ceva de inpartit cu peisajul si in urma rafuieli, s-au gasit si cei ce au avut de castigat… asa ca s-au pus pe treaba si au reusit sa impresioneze prin ceea ce au facut din cateva crengi…

Ramasite…

Nu se stie de ce, dar am tot vazut masini prin prapastii…

Ma ascund de soare…

Am gasit locul perfect sa te ascunzi de razele puternice ale soarelui… ceva noroi dar asta ii tine departe pe cei ce incearca sa ajunga la plaja asta…

Ma preghetesc de pranz…

…dupa ce vezi bunatatile ce te imbie cu aromele lor, care mai de care placute… nu prea te uiti cu bucurie la merindea ta…