nu prea am chef de scris,asa ca o sa pun doar fotografii ce probabil vor lasa imaginatia fiecaruia libera…

Nu stiu daca trebuie sa adaug ceva, libera imaginatie…

De unde, spre unde… Nu cred ca trebuia montat aici, dar se pare ca cineva asa a inteles…

Dupa o jumatate de noapte linistita pe plaja…

Incepe sa se simta intrarea in nisipurile fierbinti ale zonei ce despart Africa de Nord de Africa Neagra; aici totul se schimba in bine, cel putin deocamdata. Privelistea intinsa ce se desfasoara in fata masinilor este cu totul alta decat pana acum…

…gonim pe marginea oceanului prin nisipul ce se usuca in cele cateva ore ale refluxului si formeaza plaja care pare o pista catre infinit…

eee……… uite asa incep si primele probleme cu nisipul. Mergand pe aceasta superba plaja, uneori uiti de concentrare si mai lasi imaginatia sa iti fure gandurile, dar in scurt timp esti obligat sa revii cu picioarele pe pamant, chiar si la propriu…

treaba se complica, trebuiesc dezumflate si mai mult anvelopele si chiar se trece la lopatat… e,e… de acum o sa avem parte de lopata mult mai mult decat ne doream, chiar daca la inceput ne tot intrebam cand o sa le folosim. Acum si de aici inainte…

Incotro??? Dupa cateva ore de patinare, tras, inpins si lopatat, am si uitat de grija pentru orientare. Cred ca a fost cam tarziu cand am realizat ca tot ce ne inconjoara e la fel si nici nu mai eram asa de siguri ca ne deplasam, daca se poate spune, spre nicaieri. Suntem deja pierduti, prea tarziu incearca ghidul sa ne lamureasca ca mergem bine. Nu il mai crede nici un membru al grupului, deci decidem in majoritate sa ne intoarcem inapoi pe urme pana mai reuseam sa le deslusim si pana cand nu incepea sa musteasca plaja pe care am venit ore si ore, din cauza fluxului…

Dupa cateva ore bune de asteptare la frontiera Republicii  Islamice Mauritania, cu ajutorul interventiilor prin anumite persoane care urmau sa ne faciliteze intrarea noastra si a cadourilor pentru cei aflati in ghiseul vizelor, iata-ne intrati… De la frontiera ne indreptam, pe o limba de nisip de aproximativ 6 km latime, catre orasul Nouadhibou. In drumul ce ne desparte de acest mic orasel unde urmeaza sa petrecem prima noapte in Mauritania, avem norocul sa vedem cel mai lung tren din Africa,aproximativ cinci marfare lungi puse cap la cap; am inteles de la persoana care ne-a rezolvat intrarea in tara si la care urma sa dormim in aceasta noapte, ca acest tren vine din centrul continentului si ajunge in orasul port Cansado, unde minereul transportat se incarca pe nave si de aici..

Dupa un somn destul de scurt, la ora cinci desteptarea; avem intalnire cu ghidul care ne va trece o regiune dintr-un parc national de pe malul oceanului… alimentam, noi prima oara iar dupa, masinile si suntem gata de drum.

Apare ghidul, ne explica care sunt conditiile pentru a ne fi permis accesul in parc cu camionul, adica ce, cat si cui trebuie sa dam;… ne mai explica ce atitudine sa avem la intalnirea cu localnicii zonei si ce stil de conducere sa adoptam, dat find faptul ca se merge ore intregi pe plaja si mai cateva maruntisuri la care sa fim atenti si gata de drum… Asta nu inainte de a ma transforma si pe mine in Tuareg…

Urmam pentru putina vreme asfaltul care deja incepe sa se incinga, si la un semn nu prea clar al ghidului, viram brusc dreapta prin nisip… dupa cateva sute de metri, ajungem la cantonul paznicilor. Aici se plateste taxa, negociem si dupa ce beau vrand nevrand un ceai negru fara gust si fara zahar  dintr-un pahar lipicios, impreuna cu un soldat… suntem liberi sa trecem…